Home EduMath Copilul intre 1 si 3 ani Educarea si formarea gandirii la copilul intre 1 si 3 ani
Educarea si formarea gandirii la copilul intre 1 si 3 ani

Educarea si formarea gandirii la copilul intre 1 si 3 ani

Chiar daca pentru unii parinti pare ciudat, educarea si formarea gandirii incepe imediat dupa nastere si nu la camin, gradinita sau scoala.

Primul si principalul formator sunteti voi parintii si acest lucru trebuie sa-l intelegeti destul de repede spre binele copiilor vostri.

Nu exista nicio scuza pentru neasumarea acestui rol, pentru neimplicarea activa in formarea gandirii si stabilitatii emotionale ale copilului.

Copilul este deficitar emotional, avand un coeficient emotional mai mic decat coeficientul de inteligenta IQ. Aceasta pentru ca procesul de control si stapanire de sine necesita nu doar cunostinte dar si un grad de maturitate si experienta, pe care copilul nu are cum sa le aiba dezvoltate.

Manifestarile copilului intre 1 si 3 ani sunt in cea mai mare parte traduceri si interpretari ale propriilor voastre manifestari, la fel ca si limbajul. Astfel urmarind cat mai obiectiv activitatea si felul in care copilul se comporta, puteti sa va analizati propriul vostru comportament.

Este recomandat sa faceti acest lucru si sa retineti mai ales aspectele neplacute, care va deranjeaza, in acest fel puteti sa corectati acestea incepand cu voi.

Poate ca pare neplacut sau de neacceptat dar daca intr-adevar va doriti binele copilului atunci veti face nu ceea ce va convine, va este mai comod, etc., ci ceea ce trebuie cu adevarat facut.

Nu am sa insist pe lucrurile ce trebuie observate, pe ceea ce trebuie sa schimbati sau pe o reteta de urmat. Nu exista un manual, dupa cum bine stiti.

Fiecare relatie mama-copil, tata-copil poate fi speciala si acest lucru depinde doar de voi si de felul in care veti reusi sa traduceti acestea intr-un limbaj si comportament pe care copilul vostru il va adopta incet.

Varsta aceasta se distinge printr-o puternica asimilare a emotionalului colectiv (al familiei, mediul inconjurator) astfel, acesta va domina partea de rationament pe care copilul o dezvolta in paralel.

Incercarile voastre de a cultiva si dezvolta partea rationala, analitica sunt oportune atata vreme cat intelegeti ca partea dominanta este partea emotionala si nu rationala.

Neimplicarea sau acceptarea situatiilor asa cum sunt in ideea ca veti corecta aceste aspecte cand copilul va creste, este o greseala. Putem corecta rationamente, idei, dar aproape imposibil sunt de corectat deprinderile bazate pe inteligenta emotionala.

Trebuie sa va impuneti prin puterea exemplului, trebuie sa fiti calmi chiar daca sunteti gata sa rabufniti, trebuie sa intelegeti ca odata cu aceste lucruri aveti de castigat de doua ori: va revizuiti comportamentul si va asigurati ca faceti ceea ce trebuie pentru copilul vostru.

Mai important decat toate aceste lucruri trebuie sa fie manifestarea iubirii catre copil. E una sa spui “te iubesc copile” si sa-i cumparati ce-si doreste si este cu totul altceva sa-i aratati ca-l iubiti asa cum de fapt copilul vostru isi doreste.

Meditati la aceste lucruri si incercati sa faceti aceasta schimbare. Nu exista manual, dar il puteti face si reface in fiecare zi. Dezvoltand aceste lucruri deschideti un canal de comunicare mai special, sensibil, de la suflet la suflet.

Copilul vostru simte si pricepe aceste lucruri mult mai bine decat o puteti voi face si imediat acest lucru se va simti in relatia parinte-copil.

Construiti propriul mod de educare si formare bazat pe realitatile individuale ale copilului si nu pe modele care pot functiona in cazul vostru sau nu pot functiona.

Relatia parinte-copil este relatia voastra speciala care nu poate fi suplinita sau ajustata dupa nicio reteta. Interesul vostru, preocuparea si efortul depus sunt ingredientele ce vor da rezultate si vor crea un lucru cu adevarat special de care veti putea sa va bucurati toata viata.

Sigur merita! 🙂